1905 
„Noi românii, ca popor etnicește matur, suntem demni de a trăi ca individualitate proprie”, scria Vasile Goldiș într-un manuscris în care sublinia îndreptățirea unirii cu Țara, scrie TVR Moldova.
 
1906 - 1918
Membru activ în Partidul Național Român, deputat în Parlamentul maghiar, Vasile Goldiș a militat pentru unire în paginile ziarului „Românul”, până la suspendarea lui de către autorități. Și-a pus condeiul în slujba pregătirii și mobilizării maselor în vederea actului unirii, până când, spre sfârșitul războiului, cenzura a devenit foarte aspră.

Într-o scrisoare adresată lui Emil Isac, în iulie 1918, Vasile Goldiș scria: „Pot să fiu sclav, dar nu pot să preamăresc sclavia”.
 
12 octombrie 1918
Ca urmare a inițiativei lui Aurel Lazăr și a lui Vasile Goldiș, s-a deschis la Oradea conferința Comitetului Executiv al Partidului Național Român. Textul Declarației de la Oradea i-a aparținut lui Goldiș și a fost adoptat de participanți aproape fără modificări.
 
13 - 15 noiembrie 1918
În timpul tratativelor cu ministrul naționalităților, Jászi Oszkár, delegația condusă de Goldiș a respins propunerile guvernului și a insistat asupra dorinței românilor de a ieși de sub autoritatea statului maghiar.
 
Într-un articol publicat în ziarul „Românul” în 1921, Vasile Goldiș scria despre adunarea de la Alba-Iulia:
 
„Văd miile de țărani, zecile de mii, venind pe drumurile desfundate de ploaia zăpădită spre cetatea lui Horea și a lui Iancu. Și pe platoul închis înaintea porții Viteazului Mihai, peste o sută de mii de români în ger și ploaie și vânt. Iar în sala cea mare a cercului militar reprezentanții autorizați ai națiunii române de la vlădică la opincă. Toate clasele, toate vârstele, bărbați și femei, toate partidele moderate și intransigente, naționale și socialiste. În desăvârșita sa unitate era întreaga națiune română din Ardeal, Banat și Țara Ungurească”.

12 decembrie 1918
Vasile Goldiș conduce delegația Marelui Sfat Național pentru a prezenta regelui și guvernului Actul Unirii.
 
1923 - 1932
A deținut funcția de președinte al Asociației Transilvănene pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român ASTRA. Mâhnit de nedreptățile sociale, de corupția și de ambițiile oamenilor politici, se retrage din viața politică și se dedică activităților culturale.

Nicolae Iorga își amintea despre Vasile Goldiș:
„Foarte cordial, domnul Goldiș e invincibil în amicițiile ca și în dușmăniile sale, vesel în cercul lui intim, precum și în zilele de sărbătoare pentru frații români, e spiritual cu oamenii de spirit și tăcut cu proștii”.

1932 – 1934
În 1932 a fost internat într-un sanatoriu din Austria, din cauza agravării stării lui de sănătate. Totuși, la 1 decembrie 1932 a făcut tot posibilul pentru a ajunge la Arad și a vorbi în fața celor 25.000 de oameni veniți în Piața Avram Iancu pentru a aniversa Marea Unire. S-a stins din viață la 10 februarie 1934 în locuința sa din Arad.
 
(Gh. Șora, Vasile Goldiș – o viață de om așa cum a fost, Timișoara, Ed. Helicon, 1993)