1906 

Potrivit TVR Moldova, Dimitrie Marmeliuc își începe studiile la Universitatea din Cernăuți și este foarte activ în societatea studențească Junimea. Susține teza de doctorat la Viena, în 1913.
 
1915
Fuge în România unde promovează intrarea țării în război de partea Antantei, împotriva Austro-Ungariei. Participă la luptele de la Mărășești, fiind rănit. Este primul român din afara Regatului care primește ordinul Mihai Viteazul, menționat în publicația România Mare.

„A fost avansat sublocotenent și sʼa cerut la front, unde până atuncea mulți bucovineni își făcuseră pe deplin datoria. Fire isteață și cinstită, a luptat ca un viteaz în lupta cea mai grea și cea mai glorioasă.”
(F. Doboș,Primul Român de peste hotare decorat cu ordinul Mihai Viteazul în România Mare, Kiev, anul I, nr. 9, 14 septembrie 1917, p. 4)

1918
Ajunge în Basarabia, pentru a ajuta mișcarea românească. Este numit profesor la Seminarul Eparhial din Chișinău și crede cu tărie în realizarea idealului Unirii.

noiembrie 1918
Dimitrie Marmeliuc pleacă spre Cernăuți, din partea Guvernului român, pentru a transmite o scrisoare oficială și revine la Iași cu mesaje de la bucovineni. Participă și votează în Congresul general al Bucovinei unirea cu România.

Dimitrie Marmeliuc spunea:
„S’au împlinit vremurile dorite de sute de generații. Bucovina s’a realipit la sânul mamei sale, dela care a fost smulsă de sbiri și ținută sub chinurile lor prin 144 ani.”
(D. Marmeliuc, Actul Unirii în Glasul Bucovinei, anul I, nr. 15, 30 noiembrie 1918)

Importanța Unirii 
În 1938, Dimitrie Marmeliuc aprecia:
„Sunt 20 de ani de când s-au petrecut aceste mărețe și înduioșătoare fapte. Lupte eroice... sacrificii supraomenești ... suferințe de mucenici ... schingiuiri de martiri ... mii și mii de morți cu mâinile întinse spre idealul Unirii ... viteji ai faptei și ai avântului realizând acest ideal ...”.
(Aminitiri bucovinene din vremea Unirii, Iași, Editura ALFA, 2000 [1938], p. 113)
 
1919-1940
După război devine redactor-șef al ziarului Glasul Bucovinei, din 1925 profesor de limba și literatură elină la Universitatea din Cernăuți și apoi decan al Facultății de Litere. A fost deputat și senator. Între 1933 și 1937 este primar al orașului Cernăuți.

Publică lucrări despre literatura Greciei Antice – Homer, Sofocle, Eschil –,despre viața culturală a Bucovinei sau despre momente dificile și eroi din timpul Primului Război Mondial.

1940-1970
Profesorul Dimitrie Marmeliuc și familia sa se refugiază la București, din calea Armatei Roșii, care ocupase Basarabia și Bucovina de Nord. Este numit profesor la Universitatea din București, dar mai târziu a fost înlăturat din învățământ și angajat la Institutul de Lingvistică. Se stinge din viață pe 1 noiembrie 1970.