1892
La vârsta de douăzeci de ani s-a angajat în mișcarea națională alături de colegii săi de la universitate, intrând sub influența juristului și politicianului Aurel C. Popovici, scrie TVR Moldova.
 
10 noiembrie 1918
În corespondența cu Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod amintea, la 10 noiembrie 1918, despre crimele ungurilor împotriva românilor și menționa că acestea sunt însoțite de acțiuni bolșevice, fapte care puteau pune în pericol unirea cu România. În acest context, Alexandru Vaida-Voevod și Teodor Mihali au trimis Guvernului român de la Iași, 2 solii cu misiuni speciale.

Într-un fragment din textul convocării la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia apărut în cotidianul „Unirea” din Blaj la 27 noiembrie 1918 se spunea:
 
„Istoria ne cheamă la fapte. Mersul irezistibil al civilizației omenești a scos și neamul nostru românesc din întunericul robiei la lumina conștinței de sine. Ne-am trezit din somnul de moarte și vrem să trăim alături de celelalte națiuni ale lumii. În numele dreptății eterne și al principiului liberei dispoziții a națiunilor. Principiu consacrat acum prin evoluția istoriei, națiunea română din Ungaria și Transilvania vrea să-și hotărască soarta sa de-acum înainte.”
 
30 noiembrie 1918
Alexandru Vaida-Voevod propune organizarea unei conferințe preliminare a Marii Adunări de la Alba-Iulia, prilej cu care contribuie la textul Rezoluției redactat de Vasile Goldiș.
 
 „Până la întrunirea Constituantei, reprezentată prin totalitatea neamului românesc unitar într-o singură țară, rămâne ca afacerile să se conducă prin reprezentanții aleși de Marea Adunare Națională”.
 
Decembrie 1918
La propunerea făcută de Alexandru Vaida-Voevod, Adunarea Națională a ales Marele Sfat Național Român, care a fost parlamentul provizoriu al Transilvaniei până la unificarea administrativă definitivă a României. Marele Sfat Național Român a ales, la rândul său, și guvernul provizoriu al Transilvaniei. Alexandru Vaida-Voevod a făcut parte din delegația care a fost desemnată de Marele Sfat Național Român să prezinte Actul Unirii Regelui Ferdinand și Guvernului român. Delegația a fost primită la 12-13 decembrie 1918 la București cu mare entuziasm.
 
Februarie 1919
La Conferința de Pace de la Paris, Alexandru Vaida-Voevod a sintetizat într-un memoriu conținutul Rezoluției adoptate la 1 decembrie 1918 la Alba-Iulia.

1919 - 1933
Alexandru Vaida-Voevod a fost deputat în primul parlament al României Mari în noiembrie 1919, ulterior ocupând funcția de prim-ministru timp de trei mandate.
Eforturile diplomatice ale lui Alexandru Vaida-Voevod au contribuit la crearea atmosferei propice semnării la 4 iunie 1920 a Tratatului de Pace cu Ungaria la Trianon, prin care se recunoștea valabilitatea internațională a Actului Unirii adoptat la Alba-Iulia la 1 decembrie 1918.

Contemporanul Ștefan Cicio-Pop scria despre Alexandru Vaida-Voevod:
 „Ce-a fost în tinerețe aceea este și astăzi: curaj până la temeritate și sinceritate până la brutalitate. Ambele aceste calități au servit admirabil cauzei românești. Cu forța curajului său a inspirat încredere poporului batjocorit și asuprit, ridicându-i moralul și întărindu-i încrederea în destinele sale. Cu sinceritatea lui, în cele mai grele momente ale vieții noastre de stat, a cucerit simpatia marilor noștri aliați, datorita cărui fapt, țara s'a ales cu cele mai strălucite succese”. 
Florin Salvan, Horia Salcă, Dr. Alexandru Vaida Voevod, europeanul. 1872-1920, Brașov, Editura Transilvania Expres, 2002.

1945 - 1950
Evenimentele politice ulterioare au determinat ieșirea lui Alexandru Vaida-Voevod de pe scena politică și arestarea sa de către autoritățile comuniste la 24 martie 1945. În 1946 a fost pus în arest la domiciliu, la Sibiu, unde și-a petrecut restul vieții, până la moartea sa în 1950, la vârsta de 78 de ani.