Al doilea fiu al comerciantului Adolphe Monet și al cântăreței Louise Justine, Claude Monet își petrece copilăria la Havre, unde se instalează cu familia în 1845. La moartea mamei sale, în 1858, Monet abandonează liceul "care i-a creat întotdeauna senzația de închisoare" și își vinde primele desene, după cum menționează site-ul Larousse.fr. Tot în această perioadă (1858-1862) îi întâlnește pe pictorul francez Eugene Boudin și pe cel olandez Johan Barthold Jongkind.

Debutează cu caricaturi, dar Boudin, impresionat de talentul său, îl îndrumă să picteze după natură, în aer liber. Tânărul Monet pleacă la Paris, în mai 1859, frecventând Braseria Martirilor, unde se întruneau Courbet și realiștii. În 1861, pleacă în Algeria, loc unde are experiența luminii și a culorii, care își va pune amprenta asupra cercetărilor sale viitoare. 

Bolnav de pleurezie, revine la Paris, în 1862, unde îl întâlnește pe pictorul elvețian Charles Gleyre și lucrează cu Alfred Sisley, Auguste Renoir și Frederic Bazille. Acesta din urmă va deveni și prietenul său apropiat, scrie Larousse.fr.

În a doua jumătate a anilor 60, Monet se împarte între Paris și Normandia, având ca rezultat picturi precum Camille ("Femeia în rochie verde", 1866), "Femei în grădină" (1867), "Grădina din Sainte-Adresse", "Bain a la Grenouillere" (1869), "Plaja din Trouville" (1870). Cu o paletă de culori calde și strălucitoare, în toate aceste picturi Monet dezvoltă un stil apropiat de cel al lui Edouard Manet. Pe măsură însă ce stilul pictorului începe să se contureze, toate saloanele oficiale îi sunt ostile, astfel încât, în 1870, niciuna dintre pânzele sale nu mai este acceptată. Situația sa financiară devine preocupantă cu atât mai mult cu cât, în 1867, cea care avea să îi devină model și amantă, Camille Doncieux (cu care se căsătorește în 1870), îi va aduce pe lume un copil. 

Pentru a evita războiul franco-german, Monet pleacă la Londra, unde îl cunoaște pe Paul Durand-Ruel, care începe să îi cumpere pânzele. Apoi, în 1872, se stabilește la Argenteuil, alăturându-se impresioniștilor Manet și Renoir. În această etapă, în afară de celebra pictură "Impresie, răsărit de soare", a mai realizat și lucrările "Regates a Argenteuil", "Coquelicots" (1873) și "Pont a Argenteuil" (1874).

În 1874, fotograful Nadar decide să îi primească în atelierele sale de la Paris, având astfel loc prima expoziție a grupului de pictori independenți căruia aparținea și Monet și care fusese interzis în mod sistematic de saloanele oficiale. Louis Leroy, critic de artă și journalist la ziarul satiric Charivar, a exclamat, când a văzut tabloul "Impresie, răsărit de soare", că a fost impresionat la vederea picturii și că "trebuie să fie vorba despre impresie în acel tablou". 

În acest context, jurnalistul scrie, a doua zi după expoziție, un articol intitulat "Expoziția impresioniștilor", etichetă destinată să facă carieră și de la care vine și denumirea curentului impresionist. Anul 1874 simbolizează în acest fel apogeul impresionismului ca mișcare. În ciuda ironiilor criticilor de artă, pictorii din acest grup reușesc să aibă încă șase expoziții până în 1882 (1876, 1877, 1879 și 1880). Faptul că Manet îi cumpără tablourile lui Monet, îi permite acestuia din urmă să se mute la Vetheuil, în 1878. Aici, în 1879, va muri și soția sa, Camille, după ce va da naștere celui de-al doilea fiu al lor. 

Dornic de recunoaștere, Monet se prezintă din nou la Salonul oficial de la Paris (1880), care îi acceptă o pânză, dar care este foarte prost receptată. Din același an, datează și prima sa expoziție individuală, organizată de revista "Vie moderne". 

Se mută apoi la Poissy (1881) și la Giverny (1883), cu Alice Hoschede și cei șase copii ai săi. Perioada petrecută la Giverny este una extrem de fructuoasă, tablourile pictate acolo ilustrând un paradis al fericirii și liniștii. În anii 1880, face de asemenea numeroase vizite la Midi (1883-1884, 1888), în Olanda (1886) și în Belle-Île (1886) etc. Normandia îl inspiră, de asemenea, în tablouri precum "Meules" (1888-1891), "Peupliers au bord de l'Epte" (1891-1892), "Cathédrale de Rouen" (1892-1898), se mai menționează pe Britannica.com.

În 1892 se va căsători cu Alice și își va continua călătoriile în Norvegia, Londra și Italia. Cu toate acestea nu uită de Normandia, grădina sa de aici fiind una dintre ultimele sale surse de inspirație: "Nympheas" (1898-1926). 

Odată cu primirea, la Giverny, de noi admiratori, cum ar fi Clemenceau, Monet începe să își vândă operele la prețuri foarte mari și astfel își face intrarea la Luvru. 

Moare la 6 decembrie 1926, la Giverny.

Sursa: AGERPRES